Când mă gândesc la Lolita..... uneori îmi amintesc de monstroasele uniforme din C.D. Loga!...le-am purtat toată generala cu ciorapi deasupra genunchiului, colegii mei de clasă se amuzau mereu, dar încet cu încetul pe baza amuzamentului lor eu aveam să-mi dezvolt un spirit creativ asupra unor stofe prost colorate, prea sobre ...iar despre croi nu mai vreau să vă vorbesc...pentru ca nu vreau să vă deprim!
Acum când mă gândesc la Lolita, orizontul meu se lumineaza, se umple de stil.
După părerea mea O LOLITĂ,este o femeie creativa, inocentă, romantică ...cineva care pentru un moment se simte copil, timpul alunecă înapoi, iar lumea îi surâde cu alţi ochii.
Mă uit pe stradă iar ceea ce văd mă deprimă din ce în ce mai tare, nu văd nicio lolită fie în uniformă sau nu. Domnişoarele au uitat de acest sinonim al vârstei 13-20 şi ceva de ani:). Stilul lor este unul dezastros încercând să imite o "femeie fatală", aceea femeie fatală cu fuste exagerat de mini, în culori mai proaste decât cele neon, bucăţi şi bucăţele de materiale suprapuse sau inexistente, pentru a lăsa la vedere pielea. Le văd la fiecare colţ de stradă, întorc capul repede în timp ce mă gandesc cum să le fac pe aceste piţipoance, să înţeleagă că se îmbracă extrem de prost. Au uitat de rafinament, prospeţime, clasă. Dragele mele vreau să vă ajut, ar fi bine să ascultaţi următorul sfat: O lolita atrage atenţia atunci când traversează strada şi admiratorii o urmăresc cu privirea şi pe trotuar. O piţi se pierde în decor dacă oraşul e prea aglomerat de maşini scumpe la semafor....!!!!
sâmbătă, 7 august 2010
joi, 29 iulie 2010
miercuri, 28 iulie 2010
Despre moda si alte dezastre!!!!
Nu ştiu cum aş putea să mă exprim ca să nu jignesc pe nimeni, dar de o săptămână nu pot ieşi din balta cu tristeţe în care m-au scufundat câteva tinere talente din cadrul Facultăţi de Arte Plastice Design din Timişoara. Lucrările lor de licenţă au reprezentat pentru mine un antonim al cuvântului frumos. În timp ce manechinele defilau şi se apropiau de scaunul pe care eram aşezată, simţeam cum intru într-o lume macabră în care negrul ţine locul unui rege, apoi albul care încerca să liniştească puţin apele "tulbure". Într-un alt colţişor o organza de culoare orange îşi dorea să fie rupta de sub captivitatea materialului din denim, această combinaţie de materiale inspirate "cică" din marele curent artistic art nouveau. Ah...m-au durut ochii la apariţia unor libelule dintr-un trunchi negru din saten cu aripi albastre presărate cu puţin sclipici. Dezamăgirea mea a fost şi mai mare când am observat piesele vestimentare aproape uniforme din punct de vedere al croiului,al culori, nimic care să rupă compoziţia, nimic care să îmi atragă privirea într-un mod aparte. Uneori părerea personală se păstrează pentru tine, dar în situaţia de faţa nu pot să tac, imi cer scuze fetelor...vorbesc în numele colegilor voştri mai tineri, care au văzut un fashion show !
Pe ici pe colo, am reuşit să îmi clătesc ochii la doar trei sau patru domnişoare, ori foarte talentate ori foarte atente la conceptul de licenţiat în design vestimentar, iar a doua variantă se îndreaptă spre adevăr. Talentaţi sunt cu toţi, dar rafinamentul, atenţia, răbdarea sunt calităţi care le lipsesc unora dintre ei.
Cam atât cu sinceritatea constructivă, aşa aş vrea să o numesc eu:)
Vă aştept săptămâna viitoare cu un nou dicţionar de stil!
Pe ici pe colo, am reuşit să îmi clătesc ochii la doar trei sau patru domnişoare, ori foarte talentate ori foarte atente la conceptul de licenţiat în design vestimentar, iar a doua variantă se îndreaptă spre adevăr. Talentaţi sunt cu toţi, dar rafinamentul, atenţia, răbdarea sunt calităţi care le lipsesc unora dintre ei.
Cam atât cu sinceritatea constructivă, aşa aş vrea să o numesc eu:)
Vă aştept săptămâna viitoare cu un nou dicţionar de stil!
vineri, 8 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
